Cel Mai Tare Sticlete Din Lume
Sticletele a intrat în clasamentul celor mai bine vândute cărți al publicației New York Times direct pe poziția a doua, a ajuns imediat numărul 1 și a rămas în top 10 timp de peste 40 de săptămâni. Drepturile de publicare a romanului au fost vândute în 32 de țări. Scriitoarea americană în vârstă de 51 de ani a fost clasată de revista Time în top 100 cei mai influenți oameni din lume. Romanele ei, Istoria secretă, Micul prieten și recentul Sticletele, sunt scrise la răstimp de câte un deceniu.
Cel mai tare sticlete din lume
Donna Tartt reușește să creioneze personaje memorabile, integrate perfect în lumea în care se învârt. Iar ceea ce le face atât de credibile este limbajul. Apoi, le descrie atât de bine încât le vezi cum se mișcă, știi ce gândesc, le auzi ce-și vorbesc și ăsta e un lucru care mi-a plăcut la nebunie.
Mi-au plăcut frazele elaborate, metaforele uneori ușor forțate, dar care mie mi-au stârnit imaginația. Chiar dacă uneori mi s-au părut prea căutate, comparațiile excentrice m-au impresionat de-a dreptul prin alăturara termenilor ce păreau la prima vedere să nu aibă nimic în comun. De asemenea, m-a încărcat emoția ce a însoțit fiecare gând al copilului de 13 ani care supraviețuiește ca prin minune unei explozii ce-i omoară mama într-un muzeu de artă. M-am pus deseori în locul lui Theo și am încercat să-nțeleg ce simte când nu-și găsește locul printre colegi, prieteni, familia adoptivă, când îl chinuie dorul de mamă, agațat de ceea ce-i amintește cel mai tare de ea: un mic tablou fascinant, preferatul ei, pe care el l-a sustras din muzeu, după explozie, la îndemnul unui bătrân misterios, înainte să moară. Cu toate astea, nu pot să spun că am reușit să mă identific cu Theo, nici măcar nu am reușit uneori să-i înțeleg unele decizii, acțiuni, dar poate și de aceea am căutat mai tot timpul să-l înțeleg, să văd de ce face ceea ce face.
Care este una dintre păsările cele mai dorite de iubitorii de păsări? Fără îndoială, sticlete, unul dintre cele mai frumoase animale, atât pentru culorile penajului său, cât și pentru armonia cântecului său.
În comparație cu alte păsări, cum ar fi papagalul sau macaw, speranța de viață a sticletelui este foarte scurtă. Durata medie de viață este de obicei între 8 și 10 ani, deși unele păsări au trăit până la 12 ani.
Cu toate acestea, când ajung la vârsta de 12 ani, s-a dovedit, de asemenea, că sticletele începe să îmbătrânească rapid până la moarte, care se poate întâmpla după câteva luni. O mare curiozitate la masculi este că se pot împerechea fără probleme cu canarii.
Cel mai bun loc este întotdeauna în camera de zi. În plus, cușca ar trebui să fie la nivelul ochilor, astfel încât sticletele să nu se simtă intimidat sau să dea semne de revoltă față de proprietar.
Pasărea sticlete are o distribuție largă pe glob, cuibărind în vestul Palearcticii, din Irlanda și până în Rusia centrală. În nord cuibărește până în peninsula Scandinavă, iar la sud cuibărește inclusiv în nordul Africii.
Specia sticlete cuibărește în România, fiind în general sedentară. Înregistrează mișcări ample pe timpul iernii, în funcție de severitatea acestora, putându-se deplasa înspre regiuni mai sudice în numere mari.
În mediul natural, sticletele se hrănește cu precădere cu semințe de plante cum ar fi ciulinii, scăiușul și altele. Totodată, alimentația să include periodic și fructe, cât și insecte, cele din urma fiind folosite în mod special ca hrană pentru pui. Sticletele străbate zilnic distanțe mari pentru a-și procura hrana. În timpul iernii, se hrănește adesea în grupuri
Pasărea sticlete reprezintă una dintre speciile țintă ale braconajului, fiind capturate pentru a fi vândute ca păsări de colivie. Metodele cele mai utilizate sunt capcanele, plasele sau cleiul întins pe crengi. Cu tate acestea însă, sticletele nu poate supraviețui în captivitate decât foarte puțin.
Acum contează mult și faptul că Filip este arhitect. El a știut că ceea ce s-ar potrivi aici ar fi o construcție de lemn și piatră care să poată fi ridicată repede și bine, precum casele tradiționale din zonă. Chiar dacă este orășean și fiu de poet, obișnuit cu viața culturală, aplecarea către rustic a existat undeva în adâncului sufletului său ca un refugiu după firesc, după o viață trăită deplin. Și a avut șansa să proiecteze și să construiască împreună cu vărul său, un artist talentat, casa visurilor lui, deși tare greu i-a fost. A apelat la meșteri locali, dar pentru multe materiale, în special instalații și dotări s-a lovit de refuzul multor firme de a-i livra marfa atât de departe, într-o zonă fără drumuri asfaltate. Alte probleme au fost întâmpinate efectiv la ridicarea casei, deoarece terenul este stâncos și în pantă, iar construcția a trebuit adaptată din mers. Proiectul casei a ajuns să fie materializat cu totul altfel decât își propusese inițial, dar tot în spiritul locului a ieșit.
Și când poate își făceau griji că sunt precum pustnicii în pădure soarta a făcut ca o echipă de filmare să se instaleze aproape de ei pentru turnarea unui film. Și casa lor a devenit refugiu pentru o parte din echipă, dar mai mult le-a dat ideea să-și deschidă o pensiune. Cu ocazia filmului au beneficiat și de recomandări sau hai să-i spun direct publicitate. Au mai ridicat lângă casa lor încă o construcție din lemn și uite așa lumea a început să vină la ei la Jaczno (vezi jaczno.pl). Acum au ajuns să deschidă ei portițe de colivii pentru alții, care vin aici și gustă evadarea către natură. Și apropos de sticletele de care-ți spuneam la început el a plecat până la urmă, dar a avut nevoie de ajutor, respectiv să i se desfacă toată colivia. Da, avem nevoie de ajutor, avem nevoie de un imbold câteodată ca să pășim pe drumurile necunoscute ale acestei lumi în care ne-a fost dat să trăim. O viață avem? Colorată să fie! Sper să te inspire și pe tine povestea acestei familii!
Ce este libertatea ?Cine sunt eu ?Cu aceste intrebari inlauntru,intr-un an sau o saptamana paradigma acestei pseudo civilizatii s-ar spulbera in neant,iar omul s-ar intoarce la locul sau,intre pamant si cer.Nu este suficient sa visezi colorat,si gratiile coliviei pot fi colorate,de altii sau de tine.Libertatea insa,chiar si numai aceea de a fi doar cu sine,poate fi o povara sau chiar o teroare.Libertatea reala este grea pentru ca te pune in fata oglinzii sinelui si a cunoasterii limitei.Perseverenta adastare in preajma limitei,fara un instinct sanatos al libertatii este imposibila,de aceea a devenit de neinteles pt omul modern care si-a construit el insusi zidurile iluziei cu care s-a inconjurat.A ajuns cea mai schizofrenica faptura de pe planeta,ramas singur intre produsele mintii lui,oglinda launtrica s-a spart si nu mai stie drumul catre fiinta sa reala.Nici iesirea din colivie nu ne asigura rodnicia libertatii.Dar este un inceput.
Emma eu cred ca tehnologia, ca orice lucru pe lumea asta, poate fi folosita gresit sau cu intentii bune. Uite, spre exemplu fara tehnologie noi n-am fi putut comunica. Asa ca in cazul de fata nu putem spune ca ne indeparteaza, ci din contra, ne apropie ? Important este asa cum spui tu sa nu uitam ca si noi facem parte din natura!
O vacanță în Maramureș e despre două lucruri esențiale: legătura localnicilor cu natura și respectarea tradițiilor. Să-i cunoști pe maramureșeni și la bucurie, cât mai ales în parcursul zilnic, nespectaculos, e o experiență de valoarea căruia îți vei da seama abia întors la tine acasă.
Tara sa de origine este China dar a fost introdus in apele din lumea intreaga pentru crestere intensiva (creste foarte repede, la nivel mondial se recolteaza anual peste 1 milion de tone de fitofag) si mai ales din cauza ideii ca este un mare consumator de alge si asa se poate controla cresterea exploziva a anumitor alge. mai mult
Romanii au prins gustul pachetelor "all inclusive" de cand au descoperit litoralul vecinilor. Cu formula "copy-paste", dar cu adaptare romaneasca, sistemul a ajuns si la noi fara mare succes. Farfuriile pline ochi cu mancare ajungeau adesea la gunoi sau la pastrare, in camere, chiar daca bufetul era deschis aproape toata ziua.
Valea Cerbului din Busteni a fost asediata de zeci de oameni care vor sta acolo, in rulote, pana la toamna. Si-au luat cu ei inclusiv ghivecele cu flori, pe langa butelii, televizoare si sticlete de sifon.
Știrea a apărut deja în presa italiană și atestă faptul că România a este un rai al braconierilor. În Italia, braconierii sunt anchetați de autoritățile din Bergamo, iar în România, Societatea Ornitologică Română (SOR) a sesizat Garda Națională de Mediu și a cerut anchetarea celor care au supervizat partida de vânătoare.
Hamsterii sunt fragili și foarte rapizi. Nu toți stau din prima în palmă sau la mângâiat. Unii mușcă la început, mă rog, mai mult înțeapă, dar ei nu văd foarte bine de aproape și așa testează cu dințișorii ce le iese în cale. Un copil îi poate foarte ușor scăpa de sus, strânge prea tare. Dacă știți că cel mic nu se poate controla bine, nu riscați viața unui animal nevinovat.
Luați un singur hamster, nu doi. Sunt ființe solitare. La maturitate (după ce împlinesc cam 6 săptămâni) se bat și se pot chiar omorî. Cuplurile fac mulți pui foarte des, băieții cu băieții și fetele cu fetele se bat. Cum ziceam mai sus, noi am luat două fetițe surori, au fost ok două săptămâni, apoi au început să se bată și am donat una dintre ele. 041b061a72